…doar duminica leneveşte până când visele încep să îi picure de pe gene până pe aşternuturi, ca apoi să se prelingă pe podea…
Latest Entries »
E tot mai trist pentru mine ceea ce realizez…si anume vad cu mirare si nu inteleg… cum din ce in ce mai rar oamenii au nevoie de oameni. Se pare ca tot mai multi au descoperit ca pot trai si singuri… nu mai ai nevoie de femeie pentru gatit , zambit …spalat…nu mai ai nevoie de barbat pentru reparat, pazit, iubit…………. avem nevoie ocazional pentru altele, iar in rest ne descurcam si singuri. Unde sunt atunci bucuria si armonia? De ce nu ne mai place sa impartim lucrurile mici si bucuriile…de ce ne sperie gesturile dragute , de ce suntem din ce in ce mai inchisi , falsi si incercam sa ne ascundem…
Sa fi ramas oare doar in filme imaginea iubirii , iar in viata reala sa fie din ce in ce mai rar tot ce-i frumos…si barbatii si femeile se feresc de legaturi, toata lumea a invatat sa fie singura, doar eu imi ocup timpul crezand in minuni…..o fi si asta un fel de “destin”….
N-am plans demult citind o carte..e drept ca demult n-am gasit asa o descriere de vie a ceea ce numim noi dragoste. In fond, o femeie cu adevarat indragostita nu are personalitate…sentimentele noastre sunt prea adesea statuile sentimentelor noastre.
…………………………………………………
Unde a fost greseala? Oare fiindca eu am comis aceleasi erori? sau pentru ca am facut aceeasi alegere? Trebuie sa ascunzi totdeauna ce simti, ca sa pastrezi ceea ce iubesti? Trebuie sa fii indemanatic ca sa combini, sa maschezi , atunci cand ai vrea sa re lasi in voia simtirii tale? Nu mai stiu.
