N-am plans demult citind o carte..e drept ca demult n-am gasit asa o descriere de vie a ceea ce numim noi dragoste. In fond, o femeie cu adevarat indragostita nu are personalitate…sentimentele noastre sunt prea adesea statuile sentimentelor noastre.
…………………………………………………
Unde a fost greseala? Oare fiindca eu am comis aceleasi erori? sau pentru ca am facut aceeasi alegere? Trebuie sa ascunzi totdeauna ce simti, ca sa pastrezi ceea ce iubesti? Trebuie sa fii indemanatic ca sa combini, sa maschezi , atunci cand ai vrea sa re lasi in voia simtirii tale? Nu mai stiu.
Latest Entries »
Incep iar sa-mi scriu pasaje din cartile mele…sa-mi ramana pentru cand mi-e dor sa recitesc. Realizez ca unii dintre noi citim doar carti in care cautam sa ne regasim, sau in care gasim ceva ce tot cautam in real life …e si cazul meu. N-as sti sa spun ce-mi place sa citesc…citesc orice in care gasesc cate o parte din mine sau cum as vrea sa fiu , sau cum sunt si-mi dau seama doar citind intr-o carte…ne cautam pe noi insine in carti.
Climate e despre iubire, despre cum urmarim o fericire absoluta la care credem ca se poate ajunge cu ajutorul lui sau al ei….nu exista ceva mai iluzoriu…
” 29 Octombrie. Se intampla sa te plictisesti de mine; imi placea si aceasta plictiseala”
” Ce-mi place la tine:
Ochii tai caprui, genele lungi
linia gatului si a umerilor, trupul tau.
Mai ales amestecul de curaj si slabiciune. de indrazneala
si timiditate, de pudoare si patima.
Acel ceva d efata tanara.
Cartile si carnetele tale.
“Ce nu-mi place la tine:
Aerul de fetita prinsa cu o greseala.
Mai ales refuzul de a vedea si accepta viata asa cum este.
un sentimentalism plictisitor….
Lipsa de orgoliu. Prudenta ta sentimentala.”
