Archive for October, 2012


Confuzie

Vino putin mai aproape. Nu, nu chiar atat de aproape. Doar mai aproape.
Exista o a patra dimensiune, sub cer si peste noi si intre noi – noi. Acolo unde altii cred ca sunt spiritele mortilor si zbaterile fantomelor. Acolo suntem noi. Intre mine si intre tine – murim si inviem, noi.

Vino putin mai aproape. Langa mine.
Vreau sa iti dau inapoi tot ce era al tau si sa iau inapoi tot ce era al meu. Da-mi altele. Iti dau altele. Acelea nu erau ale noastre. Acum vreau sa ni le daruim pe cele care suntem noi.

Vino putin mai aproape. Ramai.
Nu iti promit nimic – nimicul e uneori bun, alteori e rau. Intre bine si rau mii de nimicuri asteapta un noi.

Vino putin mai aproape. Pleaca.
Poarta-ma departe de mine si nu te intoarce decat dupa ce m-am plictisit de departe. Nu stiu sa stau mereu aproape. Prea mult aproape e dincolo de noi.

Vino putin mai aproape. Intoarce-te.
Daca ai plecat, daca tocmai pleci, daca planuiesti sa pleci candva, asa cum te-am rugat, nu uita sa te intorci. Eu raman la fereastra si ma uit dupa noi.

O actrita

As vrea sa pot sa fiu o femeie misterioasa, al carei zimbet discret sa ascunda drame si zbucium, care sa aiba secrete ce nu pot fi dezvaluite si ale caror greutate sa apase covirsitor asupra genelor lungi ce sa umbreasca intr-un gri adinc pelicula alb-negru.
Sa fiu foarte greu de inteles, inabordabila si demna, o aparitie care intriga si tulbura.
Cind dupa nenumarate incercari, el ar reusi sa ma scoata intr-o seara la cina, as sti, totusi, sa il las sa intrezareasca sensibilitatea si vulnerabilitatea femeii ce se ascunde in mine.
Intr-un final, desigur, as ajunge si sa ma las sarutata, dar nu oricum, ci abandonandu-ma cu capul lasat mult pe spate, renuntand pentru un minut lung si pasional la responsabilitatile mele vis-a-vis de toate razboaiele care pot sa cada sau sa iste dintr-o simpla privire a mea.
Sigur ca da, minutul ar fi foarte scurt, dupa care eu mi-as reveni si as pleca grabit de la locul in care sarutul lui m-a cotropit, si in zilele urmatoare l-as pedepsi pentru slabiciunea mea, refuzand sa il mai vad.
El ar suferi, mi-ar trimite sute de flori, m-ar implora prin biletele aduse de camerista pe tava de argint etc. etc. etc.

In loc de asta, daca nu imi dau numarul de mobil si adresa de e-mail, s-ar putea spune ca sint increzuta si ciudata; daca nu povestesc si nu rad activ intr-o discutie, s-ar putea spune ca nu sunt sociabila; daca nu reusesc sa port o conversatie avizata despre ce mai e nou , s-ar putea spune ca nu sunt informata …

Ma si mir cum mai reusesc sa se indragosteasca barbatii in ziua de azi…

Masuratoarea timpului

“Se întreabă de ce mor copiii, tinerii care au trăit puţin? De unde ştiţi că au trăit puţin? Asta e doar o măsurătoare a voastră, grosolană, a timpului, iar viaţa nu se măsoară prin timp. Este la fel ca şi cum am spune: de ce e acest aforism, acest poem, acest tablou, această producţie muzicală atît de scurtă? de ce au fost ele întrerupte şi n-au fost extinse la dimensiunile celor mai mari discursuri, tablouri, piese? După cum măsura lungimii nu e aplicabilă însemnănătăţii – mărimii – producţiilor înţelepciunii şi poeziei, la fel nu e aplicabilă nici vieţii. De unde ştiţi ce creştere interioară a realizat respectivul suflet în scurtul său răgaz şi ce influenţă a avut el asupra celorlalţi?
Viaţa spirituală nu poate fi măsurată cu măsuri corporale.”

Lev N. Tolstoi – Jurnal, 22 octombrie 1904

Powered by WordPress | Theme: Motion by 85ideas.