Archive for September, 2012


Restart

E cam asa. Gandurile fug ca si visele, rar mai poti sa prinzi cate unul lasat in trecut, dar e clar ca alergi dupa ele. Cateodata mai obosesti, mai stai locului pentru un putin, mai bei un suc sau pur si simplu ramai tolanit in iarba. Spun doar ca e simpatic sa fii pentru o perioada doar spectator. Stai pe margine, vezi, razi, plangi, visezi…stai pe o banca, tragi dintr-o tigara imaginara, mangai un caine…stai doar o clipa locului, apoi apesi butonul.

Daca…

Daca intr-o buna zi te-ai trezi si ea ar fi langa tine, ar fi acelasi lucru. Si daca ati vorbi, ar fi acelasi lucru. Si daca te-ar lua in brate, ar fi acelasi lucru. Si daca ar putea sa treaca peste tot, ar fi acelasi lucru. Si daca ai crede mereu in noi inceputuri de drum, ar fi acelasi lucru. Si daca ar vrea sa te sarute, ar fi acelasi lucru. Si daca inca ti-e dor, ar fi acelasi lucru. Si daca de fiecare data cand ajungi la mare o vezi, ar fi acelasi lucru. Si daca, cand stai la geam te gandesti la ea, ar fi acelasi lucru. In fond cand ai inchis usa in urma, a fost acelasi lucru si ai fi vrut sa vrea sa ramai, dar pana la urma si asta ar fi fost acelasi lucru. Si atunci clar ai vrut sa fugi cat mai departe si ai sperat sa spuna :pleaca si in fond sa gandeasca sa ramai, dar si asta ar fi fost acelasi lucru. Cateodata ceva se rupe, increderea piere si orice ai face esti constient ca nu mai exista intoarcere. Poate ca si ea a gresit, poate ca pana la urma casa oricum era goala, poate ca mai mereu drumul e casa si locul tau nu exista…Iar cand deschizi drumul e in fata si iti zice…sari, hai acasa…si atunci chiar ca nu prea mai conteaza si ar fi fost acelasi lucru.

El pleaca, ea ramane… undeva la etajul 27 al unui hotel cu fata la ocean. Sta la geam si pana la urma ii e totuna. El n-o sa se intoarca, n-ar avea de ce. Ea insa asteapta, priveste oceanul pana se pierde intru totul in el. De jos el n-o poate vedea la geam si anii trec si drumurile il poarta mai peste tot si iar inapoi. Dar ea nu mai e, nu-i mai placea etajul si nici oceanul. A schimbat camera, priveste doar in zare si altcineva se uita la ea. Ii intoarce privirea si stie. In ochii noului el vede incredere si pentru un timp chiar asa e…la o alta usa, fostul el si o alta ea…si dimineata pleaca, pe drum, acasa…si e la fel.

Daca intr-o buna zi am sari niste ani, ar fi acelasi lucru. Si daca am avea puterea sa zambim, ar fi acelasi lucru. Si daca orele ar trece fara sa le numeri, ar fi acelasi lucru. Si daca ne-am intinde in iarba, ar fi acelasi lucru. Si daca am privi stelele, ar fi acelasi lucru. De mana n-o sa ne tinem desi si asta ne-ar duce la acelasi lucru. Si daca am considera ca am gresit, ar fi acelasi lucru. In final tot am sa plec sau ai sa pleci, dupa caz, pentru ca amandoi stim ca ar fi acelasi lucru. Crize apar mereu si relatiile reusesc parca sa tina din ce in ce mai putin, ca si cum ar fi un concurs intre ani. Ne legam, apar zambete, cumparam, apoi apar lacrimi din senin, vindem si ne retragem intr-un individualism modern in pasi de dans intrebandu-ne in fond cine suntem noi. Iar cand raspunsul intarzie, cand vedem iar casa goala chiar daca suntem amandoi aici stim deja ca trenul l-am pierdut inca mai de mult, o data cu increderea.

Powered by WordPress | Theme: Motion by 85ideas.