‘ Nu lasa pasiunea sa se urce la creier si sa-ti ia mintile. Reteaz-o inca de la inima. Cine rationeaza in iubire e stapanul celuilalt. Cel mai sanatos lucru e sa te consideri satisfacut cu prima faza a legaturii, care, de altfel, e primavara dragostei. Acolo salasluieste fericirea. Dupa ce ai gustat din mierea ei, ce mai astepti?! Paradisul n-are numai un sarpe, ci mai multi. Vrei sa te muste sarpele geloziei, al infidelitatii sau al abandonarii? Veninul lor e rau, cateodata mortal. Du-te si cauta alta femeie, mereu ia-o de la inceput. Nu sorbi prea insetat din fericire, caci fericirea e insatiabila ca apa sarata a naufragiatului: cu cat bei,cu atat iti creste setea. O fericire egala e plictisitoare sau, mai bine zis, nu e fericire.’
Oare sa fie asa? Fericirea sa fie de fapt scurta, iar receptivitatea noastra sa-i modifice structura? Vreau pe cineva sa ma contrazica. 
