Parisul in septembrie e multicolor, pana si le tour de l’amour are luminite colorate. Chiar daca nu-i soare , nu poti sa nu vezi Sena luminata de fetele indragostilor oglindite de deasupra podurilor cu povesti si Champ Elysee-ul cu trairi unele pentru prima data, altele melancolice sau doar curioase…
Bucati dintr-o poveste de o saptamana colorata , unde pe urmele lui Amelie Poulain n-am incercat, ci i-am vazut pe toti in jurul nostru fericiti…
“Potriveste-ti ceasornicul dupa al meu :
vom pierde-aceleasi trenuri
si, poate, aceleasi sperante -
dar astfel
minutarele vor sageta egal
timpul si clipele chilimbar .
Potriveste-ti ceasornicul dupa al meu :
sa-nselam timpul ce ne-ar fi dus
pe doua drumuri,
lasand inimile noastre sa caute-n zadar,
navigand;
tu – pe harta cea buna,
eu – dupa copia ei fragmentata,
in care continentele inca sunt fara contur.
Potriveste-ti ceasornicul dupa al meu :
exact dupa al meu
nu mai inainte, nu mai in urma -
sa fim mereu noi insine,
sa nu mai existe niciodata,
un
prea devreme
sau
un
prea tarziu”
