I do not consider myself less ignorant than most people. I have been and still am a seeker, but I have ceased to question stars and books; I have begun to listen to the teachings my blood whispers to me. My story is not a pleasent one; it is neither sweet nor harmonious, as invented stories are; it has the taste of nonsense and chaos, of madness and dreams – like the lives of all men who stop deceiving themselves.
Hermann Hesse, in the Prologue to Demian
…doar duminica leneveşte până când visele încep să îi picure de pe gene până pe aşternuturi, ca apoi să se prelingă pe podea…
E tot mai trist pentru mine ceea ce realizez…si anume vad cu mirare si nu inteleg… cum din ce in ce mai rar oamenii au nevoie de oameni. Se pare ca tot mai multi au descoperit ca pot trai si singuri… nu mai ai nevoie de femeie pentru gatit , zambit …spalat…nu mai ai nevoie de barbat pentru reparat, pazit, iubit…………. avem nevoie ocazional pentru altele, iar in rest ne descurcam si singuri. Unde sunt atunci bucuria si armonia? De ce nu ne mai place sa impartim lucrurile mici si bucuriile…de ce ne sperie gesturile dragute , de ce suntem din ce in ce mai inchisi , falsi si incercam sa ne ascundem…
Sa fi ramas oare doar in filme imaginea iubirii , iar in viata reala sa fie din ce in ce mai rar tot ce-i frumos…si barbatii si femeile se feresc de legaturi, toata lumea a invatat sa fie singura, doar eu imi ocup timpul crezand in minuni…..o fi si asta un fel de “destin”….
